vineri, 23 martie 2012

C`est dommage, mais...

23.03, back (from) home

Ma imbratisai puternic si nu mi-am mai putut stapani lacrimile... Imi spuneai ca doar eu contez, ca sunt pe primul loc si ca trebuie sa ma apreciez. Ca trebuie sa incetez sa il mai las sa imi faca atata rau! Stiai ce decizie am luat si cat de rau o sa ma doara sa ma tin de ea. Stiai ca o sa simt de multe ori ca am ajuns in iad, ca totul o sa ma arda, ca si aerul pe care o sa-l respir o sa ma sufoce... Dar m-am hotarat! Ti-am inchis caile de acces catre mine si inima mea! Si usile, si ferestrele! Chiar si cele mai mici! Si e greu! Si ma doare! Si-mi doresc macar sa crap putin usa, sau geamul... Sa te vad eu, sa te aud, sa te simt! Si ma chinuiesc, dar rezist! Ma cauti, dar nu ma gasesti! Am plecat din locurile unde puteai sa ma gasesti... Nu fizic, nici sufleteste... De fapt nici n-am plecat, doar m-am ascuns. Si stiu ca e drumul cel bun... Dar atunci de ce, doamne, simt ca mor pe interior? Iti simt uneori parfumul si ma innebuneste, desi nu mai ai nimic la mine. Te visezi in fiecare noapte... Imi zici mereu cuvintele pe care vreau sa le aud, dar nu le mai cred nici in vis. Imi amintesc perfect ultimul sarut! A fost scurt si apasat... M-ai adus la faculta intr-o dimineata, era cald afara si  povesteam vrute si nevrute despre noapte trecuta. Noaptea petrecuta impreuna! Ne faceam planuri pentru saptamana ce urma, nu s-au implinit... Ai oprit si te uitai la mine, m-ai pupat usor pe obrazul drept. M-am intors si ti-am sarutat buzele, mi-ai raspuns la sarut. Imi zimbeai si am plecat. Ma durea inca de pe atunci...
Ai avut atatea timp, mi-am lasat barierele jos si te-am lasat sa intri. Nu numai in viata mea, ci si in inima mea. Si n-ai stiu sa vezi ce comoara imbratisezi...










"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

2 comentarii: