luni, 12 martie 2012

Baby, it`s you!



12.03.2012, my place

Pe tine te cunosc cam de cand m-am mutat aici, minus vreo 20 de zile fara importanta! Stii, probabil ca de fiecare data cand o sa imi amintesc de pasul mare pe care l-am facut, gandul o sa ma poarte la tine. Si sper si vreau sa fii langa mine in momentele alea. Si nu numai atunci. Vreau sa fii langa mine acum, maine, intotdeauna! Imi place sa vad ca s-a creat un precedent, ca pana si profesorii incep sa spuna "am invatat si semestrul trecut" si ca eu pot sa spun, creand iluzia ca sunt de mult aici ca "m-am mutat anul trecut". Si-ador locul asta! Locul asta plin de lumini, oameni, studenti, mall-uri, facultati, zambete si voie buna. Iubesc ca trebuie sa cobor o strada abrupta si chiar reusesc, pe tocuri fiind, fara prea mare efort. Si o urc la fel de usor, chiar daca uneori mi se taie respiratia. Pentru ca am facut-o de atatea ori, deja, incat mi se pare normal. Si frumos! Si nu mi-am dat seama cand a trecut timpul si am trait deja aici o toamna si o iarna care nu vrea sa mai plece. Toamna a fost de vis! Prima zi de facultate, emotiile, dorinta de a acapara tot ceea ce ma inconjoara. Si-apoi o iarna lunga, cu sarbatori, cu vise si sperante. Si cu o sesiune! Si ce mai sesiune... O luna ianuarie plina cu examene si o luna februarie plina cu rezultate bune. Sunt integralista! Si au trecut atatea luni si mie nu imi vine sa cred. Timpul n-a stat niciodata in loc, dar acum mi s-a parut mai rapid ca nicioadata. Am ajuns sa cunosc strazile, cladirile chiar si oamenii. Si e adevarat... Dupa ce ajungi sa cuprinzi cu privirea un loc chiar daca e imens, devine mic, devine posibil de cucerit. Fiindca il cunosti, fiindca stii unde duce strada aia sau macar in ce directie e cartierul ala. Si-aveam la inceput senzatia ca nu cunosc pe nimeni, abia asteptat sa merg acasa la mine sa vad fete cunoscute, sa ma vad intamplator cu ele pe strada, sa-mi zambeasca oamenii in magazine. Si ce crezi? Acum...aici e acasa! Aici imi zambesc oamenii, aici ma saluta si aici mi-e adresa din buletin. Si da, chiar am senzatia ca am ajuns acasa cand intru pe usa si-mi vad perdele rosii! Inca nu e complet, dar o sa fie.

Doar am primit cel mai frumos mesaj de 8 Martie! Nici nu putea sa fie altfel, doar a venit de la tine!







"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu