miercuri, 3 octombrie 2012

Stii ceva?

Cine te iubeste nu pleaca!!!

Si bold si subliniat si cu 2 semne de exclamare! Poate, poate mi-a intra in cap...








"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

marți, 7 august 2012

Ca va bien?

Timpul trece. Parerile difera. Sentimentele se schimba. Oamenii se schimba!

Cum pot sa cer si sa-mi doresc sa primesc de la cineva sentimente infinite? Cand nici eu nu pot sa promit eternul! Dar am nevoie de el ca de aer! Ca nici acum nu am reusit sa trec peste anumite lucruri, ca amintirile noptilor din trecut inca-mi impanzesc sufletul. Si-l fac mai neincrezator! Nu, nu din cauza persoanelor care au existat in viata mea la vremea aceea. Fiindca pe ele le-am uitat de mult. Revenirea lor in viata mea nu ar aprinde nici macar o scanteie daramite focul care atunci ardea intr-atata! Dar au lasat urme... Mari si adanci! Fiindca i-am lasat sa intre incaltati la mine in suflet! Ca eu nu stiu altfel sa iubesc. Ca-mi ajungi greu la inima, e putin spus! Dar dupa ce ai trecut peste toate zidurile, ti-ai facut loc printre toate piedicile, acolo ramai. Multi si bine! Si-ti accept si-ti suport multe. Atat de multe incat in final, cand mi se termina toate sansele ce le-ai meritat(sau nu) plus inca cateva, sufletul mi-e atat de ranit incat trebuie sa-mi adun bucatile in palme. Si plec! Definitiv! Dar urmele... Urmele alea nu vor sa mai treaca! Desi timpul a trecut si trece in continuare! Si ele parca se accentueaza in loc sa treaca! Cand ma simt mai puternica, mai increzatoare, mai sigura pe pasii mei atunci se intampla ceva. Mic si nesimnificativ. Dar care-mi da toata lumea peste cap... Si ma face mai slaba decat eram inainte! Eu nu mai stiu sa iubesc, eu nu mai stiu sa am incredere, eu nu mai stiu sa fiu fericita... Nu mai stiu nici sa daruiesc. Ca mi-e frica! Si incerc, incerc din raspunsteri sa ma ridic, sa fiu din nou sigura de mine si sa ma conving ca lumea e buna asa cum obisnuiam si eu sa cred.

Pentru ca, crede-ma, nu as vrea sa stric nimic din ce am acum! Dar imi vine atat de greu si-mi ia toate puterile. Ca-n sufletul meu se da o lupta in timp ce pe fata mi se asterne un zambet. O masca...

















"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

luni, 6 august 2012

Habits

Am prostul obicei de a incepe lucrurile cu un imens avant, dar a nu le termina. Aproape nicioada. Din lipsa de interes ulterior, comoditate sau pur si simplu din nepotrivire cu momentele care succed inceputul. Si probabil n-as fi scris nici in seara aceasta daca nu ma aflam in situatia in care sunt. Am observat ca simt nevoie acuta sa scriu doar atunci cand ceva ma apasa. Da ma apasa tare, de imi opreste respiratia si-mi inmulteste bataile inimii. Si nu-mi place sa scriu despre prezent... C-am vaga impresie ca-l schimba in vreun fel sau altul daca ajunge sa fie consemnat chiar si intr-o insemnare din asta pe care cei cu care-l impart n-o vor citi vreodata. Decat daca va fi nevoie! Decat daca o sa le-o cer! Si probabil n-am sa o fac... Si-am si unghiile lungi de ma incomodeaza la scris... Inca un motiv sa le tai! Nu ca n-as avea destule... Revenind la ale mele lucruri mai importante... Mi-e prima noapte aici, singura. Mi-e prima si mi-e al naibii de ciudata! Asa-i cand te obisnuiesti prost ( a se citi "cu binele"). Cu pupat pe frunte de noapte buna, dormit imbratisat si trezit cu privirea lui atintita asupra buzelor tale. Si-apoi te trezesti in acelasi loc, dar singura. Ca tu mai trebuie sa ramai cateva zile cu treburi! Si nu-ti place si nu poti sa adormi! Ce sa adormi? Ca nici nu-ti vine sa te pui la somn! Si ii imbraci tricoul care, by the way, iti vine la fel de lung ca o rochita mai scurta! Si te hotarasti sa scrii pe blog... Sa-ti vina somnul si sa-ti plece dorul!

....da stii si tu ca asta nu-i asa usor!













"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

marți, 10 iulie 2012

Introspectie

A trecut un an! Cu rele si cu bune. Un an in care am trecut prin toate starile posibile. Am si ras, am si plans. Am

fost de multe ori trista, dar si de mai multe ori bucuroasa, incantata, surprinsa. Uneori neplacut... Alteori in asa fel incat nici acum nu-mi gasesc cuvintele potrivite pentru a exprima tot ce am ce am simtit in momentele alea. Primul an de facultate s-a dus. Nu mai sunt boboaca!

Exterior

Privind rezultatul acestui an pot spune ca toate au mers bine, chiar foarte bine. Cand ajungi la sfarsit esti tentata sa spui ca nici macar nu a fost asa greu. Doar au trecut si examenele. Doar sunt in anul 2, iar viata mea toata s-a mutat acolo. Am ajuns chiar sa ma simt   "acasa" in locul ala ce parea de necuprins. Sa ma plimb pe strazi si sa nu ma pierd... Ei bine, nu chiar peste tot! Dar pentru primul an e chiar foarte bine.

Interior

Adevarul e ca...a fost un an al naibii de greu! Si probabil asa si trebuie sa fie fiindca altfel cum as putea aprecia binele de acuma? Mutarea in sine nu a fost grea, doar a fost ce mi-am dorit. Dar sa ma obisnuiesc intr-un alt loc, fie el mare, frumos, plin, exact asa cum mi l-am imaginat nu a fost la fel de usor precum ma asteptam. Am trecut prin toate starile posibile. La inceput tanjeam toata ziua sa vina weekendul sa vin acasa, apoi am ajuns sa oscilez intre acasa si aproape-acasa, iar la final neasteptatul s-a intamplat! Acasa a devenit acolo, locul unde ma simteam cel mai bine, unde asteptam sa ajung dupa o zi grea, dupa o dezamagire sau dupa un succes. Nu, nu pot sa compar cele doua locuri si probabil acolo, chiar daca e acuma acasa, nu o sa se ridice la nivelul casei unde am crescut, am invatat sa vorbesc si sa rad. E ciudat totusi cum se schimba lucrurile. In ceea ce priveste facultatea, simt ca am facut o alegere nu buna, dar una care sa imi aduca satisfactii pe viitor. Nu financiare, ci sufletesti. N-am fost mereu convinsa de lucrul acesta, fiindca a fost mult de invatat si recuperat. Si mai am pana o sa ajung la nivelul care vreau. Dar ce m-a convins a fost placerea pe care o simt de fiecare data cand invat, cand ma straduiesc si cand incerc sa dau tot ce am mai bun din mine. O sa fie bine, simt asta!

A trecut un an! Si-l astept deja pe urmatorul... Cu bratele larg deschise!








"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

sâmbătă, 9 iunie 2012

Stii senzatia?

Stii...As vrea sa spun mai multe despre felul in care ma saruti inainte sa adorm pe pieptul tau, de noapte buna. Nu, nu pe buze. Ma saruti pe frunte. Scurt si apasat! Si-mi alungi toate gandurile rele si adorm asa, cu urma buzelor tale pe fruntea mea. Si ma simt ocrotita. Iti citesc iubirea ce mi-o porti in ochi, in privire si-n zambet. Si as putea sa spun atatea despre ea. Despre cat de fericita ma face cand o simt ca se revarsa asupra mea... Dar nu o sa o fac. Tot ce pot sa spun e ca...

Nu vreau un iubit perfect.
Vreau un băiat în faţa căruia să pot să mă prostesc...
care mă tratează aşa cum merit
un băiat care mă iubeşte şi vrea să fie cu mine mai mult decât orice altceva.


....eu l-am gasit pe El! Si-mi insenineaza zilele si noptile, dupa amiezile si diminetile. Imi aduce zambet pe chip si pace-n suflet. Stii senzatia?




"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

luni, 21 mai 2012

Schimbari!

Si vine un moment cand fetita stii tu, aia mica...devine femeie!



















"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"

luni, 7 mai 2012

Prima oara!

Uneori, cuvintele nu-si au rostul... E prima oara! 











"Daca e nevoie, opreste-te si o viata noua va incepe, daca e nevoie, asteapta...miracole se intampla!"